Trebuie să renunți la zahăr ca să slăbești?
Dacă ai încercat vreodată să slăbești, aproape sigur ai primit măcar un sfat de genul:
„Scoate zahărul și o să slăbești.”
Sau:
„Dulciurile sunt problema.”
La prima vedere pare logic.
Dacă mănânci mai puțin zahăr, slăbești.
Dar lucrurile sunt puțin mai complicate.
Și cred că tocmai această idee îi face pe foarte mulți oameni să intre într-un cerc din care ies foarte greu.
Problema nu este zahărul în sine
Vreau să clarific ceva de la început.
Nu spun că este o idee bună să mănânci dulciuri toată ziua.
Nici pe departe.
Dar nici nu cred că soluția este să îți interzici complet orice aliment care conține zahăr.
Pentru că, în practică, observ foarte des același lucru.
Cu cât un aliment devine mai interzis…
cu atât începi să te gândești mai mult la el.
Ai observat și tu?
Spui:
„De mâine nu mai mănânc niciun dulce.”
Prima zi merge bine.
A doua zi încă reziști.
Dar, pe măsură ce trec zilele, parcă dulciurile apar peste tot.
La birou.
În reclamă.
În supermarket.
La aniversarea unui coleg.
Și ajungi să te gândești la ele mult mai mult decât înainte.
Nu pentru că ai mai puțină voință.
Ci pentru că mintea noastră reacționează diferit atunci când simte că ceva este complet interzis.
Zahărul nu este singurul motiv pentru care te îngrași
Slăbitul nu depinde de un singur aliment.
Contează cum arată alimentația ta în ansamblu.
Contează cât de sățioase sunt mesele tale.
Cât dormi.
Câtă mișcare faci.
Cum gestionezi stresul.
Și, bineînțeles, cât mănânci în mod obișnuit.
Un desert ocazional nu este ceea ce face diferența dintre succes și eșec.
La fel cum o salată nu garantează automat că vei slăbi.
Atunci ce fac cu dulciurile?
Răspunsul meu este aproape întotdeauna același.
Învață să le faci loc.
Nu să le transformi în premiu.
Nu să le transformi în dușman.
Pur și simplu să le vezi ca pe un aliment care poate exista într-o alimentație echilibrată.
De exemplu, dacă știi că sâmbătă mergi la aniversarea unui prieten și vei mânca o felie de tort, nu este nevoie să încerci să „compensezi” vineri.
Și nici să te învinovățești duminică.
Viața include și astfel de momente.
Dar dacă simt că nu mă pot opri?
Aici merită să te oprești puțin și să te întrebi:
Cum au arătat ultimele zile?
Ai mâncat suficient?
Mesele te-au săturat?
Ai dormit bine?
Ai fost foarte stresat?
Ți-ai interzis toate dulciurile de două săptămâni?
De multe ori, răspunsul este acolo.
Nu în ciocolată.
Ce îmi spun oamenii după câteva săptămâni
Este una dintre schimbările mele preferate.
La început, mulți îmi spun:
„Dacă încep să mănânc dulce, nu mă mai opresc.”
După o perioadă în care mesele devin mai sățioase și nu mai există interdicții permanente, aud altceva.
„Este ciudat… parcă nici nu mai simt nevoia să mănânc atât de mult dulce.”
Nu pentru că au mai multă voință.
Ci pentru că relația lor cu mâncarea începe să se schimbe.
Asta nu înseamnă că trebuie să mănânci dulciuri în fiecare zi
Cred că aici apar multe neînțelegeri.
Când spun că nu trebuie să interzici complet dulciurile, unii înțeleg că recomand consumul lor zilnic.
Nu despre asta este vorba.
Este vorba despre flexibilitate.
Despre faptul că o alimentație sănătoasă nu este distrusă de o prăjitură.
La fel cum nici nu este construită de o salată.
Contează ceea ce faci în majoritatea zilelor.
Nu excepțiile.
Ce aș vrea să reții
Nu cred că întrebarea potrivită este:
„Am voie să mănânc zahăr?”
Cred că o întrebare mai bună este:
„Cum pot să îmi construiesc o alimentație în care dulciurile să nu mai ocupe atât de mult loc în mintea mea?”
Din experiența mea, răspunsul nu este să le interzici.
Ci să înveți cum să le integrezi fără vinovăție și fără senzația că ai pierdut controlul.
Și, de multe ori, exact în acel moment încep să își piardă din puterea pe care păreau că o au asupra ta.